m-a strigat cu greu
de dincolo de gard.
nu voia nimic, se întreba numai
dacă mai eram acolo
de câteva minute
părea că nu se mai poate mișca,
iar trupul începuse să-i tremure
sub greutatea copacului
întâi se auziră sirenele,
apoi cerurile se deschiseră,
într-o orgie de lumini
galbene și roș-albastre
am privit printre uluci
acea lume cu susul în jos,
care se auzea din ce în ce mai încet
și se vedea din ce în ce mai neclar
apoi, pentru o clipă, se făcu întuneric,
și-l auzii pe sfântu’ petru
cum înjură de toți dumnezei’
o rangă de la descarcerare
am revazut-o
după câteva sute de ani.
se lupta, neputincioasă,
c-un sac de pulbere de stele