am schelălăit tăcut,
uitat de stăpână-n fața porții,
în noaptea de crăciun
mi-am lins rănile,
printre mii de cristale de gheață,
și-am mers la o altă poartă
aceleași ciosvârte,
același sarmale și cârnați
și alte câteva mii de cristale de gheață
la miezul nopții
m-am așezat cu botul pe labe
și-am să mă odihnesc până spre primăvară