m-am frânt.
e totu-o apă și-un pământ.
e totul pulbere de stele.
‘s doar eu, cu gândurile mele
m-adun
când stelele și luna ‘pun,
când tot ce am sunt mii de cioburi
și gândurile-mi se-mpletesc în droguri
mă sting
când umbrele din ceruri se preling,
când vorbele se pierd în vise,
iar visele-mi sunt amintiri învinse
m-adorm.
mi-e totul strâmb, ciudat, diform,
mi-e somnul ars pe flăcări mici
și mă visez un măscărici
*
‘s năuc,
dar văd cum cosânzenele se duc
cu feți frumoși bogați
și zmei pictați,
iar eu rămân, poet ratat,
cu doi pisici
și cu cinci strofe de câcat