fărădestinatar

don’t i just
look happy
to you?!…

isn’t always there
a large smile
on my face?

and don’t i always
dry your tears
with grace?…

don’t i always
find the jokes
that make you laugh?

and don’t i always
find the songs
that make you tough?…

don’t i always
find the words
that make
you
smile?

and don’t i
always
fuckin’
find
the shit
that makes
you
happy
for a while?

*

yet there’s a quiet scream
scratching
the surface of my teeth

and ’cause
I always smile
and look
so happy

you just can’t hear
the loud,
dim silence
in between

my jokes…
my songs…
my words…

my… smiles

*

still i forget about my worries,
and i always
smile

because
i know
it makes
you
happy
for a while

the words you used
carved
stone statues in my mind

my heart, though, struggles
with all of you
that now I leave behind

the miracle of falling
upwards
one more time

the bruises on my forehead
and wet sand
in my eyes

pour salty water
in my glasses
next to wine

the cigar smoke around me
paints dark clouds
up above

m-a strigat cu greu
de dincolo de gard.
nu voia nimic, se întreba numai
dacă mai eram acolo

de câteva minute
părea că nu se mai poate mișca,
iar trupul începuse să-i tremure
sub greutatea copacului

întâi se auziră sirenele,
apoi cerurile se deschiseră,
într-o orgie de lumini
galbene și roș-albastre

am privit printre uluci
acea lume cu susul în jos,
care se auzea din ce în ce mai încet
și se vedea din ce în ce mai neclar

apoi, pentru o clipă, se făcu întuneric,
și-l auzii pe sfântu’ petru
cum înjură de toți dumnezei’
o rangă de la descarcerare

am revazut-o
după câteva sute de ani.
se lupta, neputincioasă,
c-un sac de pulbere de stele

m-am oprit o clipă
la poalele depresiei
și-am privit, cu coada ochiului,
către alaiul de mahomezi
care urcau și coborau

m-am întors
și-am dat nas în nas
cu sinucigașul orb
pe care-l depășisem
cu ani în urmă

acum privea în gol,
către culmi,
suspinând,
printre lacrimi.
de neputință

golul se așternu,
fără nici un sunet,
în adâncul orbitelor sale,
iar orbul mă văzu,
clar, pentru o clipă

m-am frânt.
e totu-o apă și-un pământ.
e totul pulbere de stele.
‘s doar eu, cu gândurile mele

m-adun
când stelele și luna ‘pun,
când tot ce am sunt mii de cioburi
și gândurile-mi se-mpletesc în droguri

mă sting
când umbrele din ceruri se preling,
când vorbele se pierd în vise,
iar visele-mi sunt amintiri învinse

m-adorm.
mi-e totul strâmb, ciudat, diform,
mi-e somnul ars pe flăcări mici
și mă visez un măscărici

*

‘s năuc,
dar văd cum cosânzenele se duc
cu feți frumoși bogați
și zmei pictați,
iar eu rămân, poet ratat,
cu doi pisici
și cu cinci strofe de câcat

uită-mă-n ploaie
zile-ntregi, dacă vrei
să-mi demonstrezi… orice

am să mă-ncălzesc
numai la gândul căldurii din casă
și-am să tremur de nerăbdare

tu ai viață dincolo de “noi”,
mi-a spus

m-am îmbătat cu parfumul tău
și am uitat drumul spre “dincolo”,
i-am răspuns

rătăcesc cu gândul
de la o oră la alta

și pășesc, împleticit,
până în momentul
în care te regăsesc
în brațele mele

aștept, tremurând,
răsăritul

și tânjesc,
ca un barbar bețiv,
după miedul
după-amiezii

ce făceai, înainte,
într-o zi de luni?
m-a întrebat

nimic din ce aș face acum,
i-am răspuns

a fost o dimineață rece,
iar “înainte”
e din ce în ce
mai în ceață

“înainte”
e de fapt
“înapoi”

numai asta pare
să fi rămas
dincolo de “noi”

warm on my skin,
an early monday morning.
the dawn is slowly moving in

chatting loudly, two cats,
one floor below.
a chill between the flats

the promise of shattered coffee beans,
the vow of the espresso machine
and then the note you left

aș vrea să fiu atât de ușor
încat să-ți pot călca pe nori
fără să las urme

aș vrea să-ți pot culege flori
dintre tunete și fulgere
și să ți le las dimineața
pe noptieră

aș vrea să-ți pot aduce luna la picioare
să-ți poți odihni pe ea gândurile
când apune soarele

aș vrea să-ți păzesc visele
‘n miez de noapte
și să le culeg
numai pe cele coapte

aș vrea să-ți usuc lacrimile
și să-ți îngrop fricile
sub săruturi calde

aș vrea să te țin
în brațe la amiază
și să-ți răcoresc pleoapele
în zilele toride de vară

și aș mai vrea să-ți pot povesti despre noi
cu vorbe alese cu grijă
dintr-un poem încă nescris

i store everything
in little boxes
thoughts
feelings
memories

i organize them
in specific sections
seal them
then leave them
to dust

entire shelfs
filled with
dreams
hopes
reflections

forklifts
working night
and day
to fill up
hollow spaces

and, yet,
i still own
entire empty warehouses
abandoned
by their only renter

programul se blocase
la instrucțiunea anterioară
iar linii întregi de cod se prelingeau
neputincioase
pe marginea ecranului

două funcții recursive,
care poposiseră într-un loop stupid,
se chinuiau acum
să returneze o valoare pozitivă
înainte de a fi uitate într-un repository

o metodă înțeleaptă,
care oprise întregul flow de execuție,
povestea de zor
unui controller dezinteresat
cum c-ar fi de vină un request hăcuit

frontendul și backendul
închiseseră ambasadele
și se luptau deja pentru accesul nerestricționat
la serviciul de autentificare, care,
aparent, blocase toate conexiunile

un programator neputincios
discuta cu un manager nehotărât,
încercând să-l convingă să reseteze sistemul
înainte ca baza de date să fie afectată
iremediabil

iar șeful companiei se fâțâia nervos,
prin fața biroului cu vedere la ocean,
întrebându-se de ce își pierde vremea
cu o soluție monolitică
deși are la dispoziție atâtea microservicii